Spațiului Expozițional al Memorialului Sighet la București, str. JL Calderon nr. 66 s-a redeschis și este gazda expoziției „Dușmance ale poporului” .
Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea. „Duşmani ai poporului” n-au fost doar adulţi, ci şi copii, n-au fost doar bărbaţi, ci şi femei. Ţărănci şi aristocrate, intelectuale şi femei simple, femei în vârstă, adolescente sau chiar fetiţe, femei însărcinate, lehuze şi femei cu copii la sân au cunoscut detenţia comunistă, fiind considerate un potenţial pericol pentru regim.
„Dușmance ale poporului” este o expoziție tulburătoare. Practic câteva spații întunecate în care, luminoase, apar doar chipurile expresive ale unor fete sau femei victime ale represiunii comuniste pentru „crima” de a fi dorit un alt viitor pentru țara noastră.
Motivele încarcerării lor au variat. Unele au fost considerate ele însele periculoase pentru ordinea socială a statului comunist; altele au suferit închisoarea ca mame, soții sau fiice ale unor deținuți bărbaţi.
Spaţiul destinat unei expoziţii este în mod fatal limitat şi obligat să cuprindă doar câteva zeci din miile de tragedii şi de drame. În această situaţie apare întrebarea: există, oare, o metodă ştiinţifică de a face o selecţie a acestor destine distruse, fără a face o nedreptate celor ce rămân necunoscute?
Nu ne-a rămas decât să le alegem cât mai diverse din punct de vedere profesional, social sau al vârstei, cu speranţa că vizitatorul va înţelege că, în spatele fiecărui nume prezentat în expoziţie, există zeci sau sute de destine asemănătoare.
Citește și: Eroi fara glorie – expozitia CNSAS despre protestele in timpul comunismului deschisa la TNB
Câteva date biografice ale femeilor ce au trecut prin pușcăriile comuniste:
Niculina Moica, elevă
Membră a organizaţiei anticomuniste de elevi „Uniunea Tineretului Liber” din Reghin, a fost arestată la 15 iunie 1959. Avea 15 ani şi jumătate. Prin Sentinţa nr. 382/1959 a Tribunalului Militar Cluj, a fost condamnată la 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
În acelaşi proces a fost judecat şi tatăl său, Petru Moica, primind tot o condamnare de 20 ani muncă silnică.
După cinci ani, în care fost închisă în penitenciarele Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad şi Oradea, Niculina Moica a fost eliberată la 23 iunie 1964, prin graţiere.
Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu
S-a născut la 22 mai 1956, în munţi, pe când părinţii săi, Maria Plop şi a căpitanul Toma Arnăuţoiu, luptau împotriva regimului comunist. În 1958, la arestarea mamei sale, a fost şi ea dusă în arestul Securităţii din Piteşti, pentru ca, la scurt timp după condamnarea mamei, să fie luată de lângă aceasta şi dusă într-un orfelinat din Câmpulung Muscel.
După doi ani, a fost adoptată de o familie din Bucureşti. Ioana Voicu-Arnăuţoiu a descoperit cine au fost părinţii săi biologici abia după 1989.
Libertatea Justina Preduţ
S-a născut la 18 septembrie 1958 în Spitalul-penitenciar Văcăreşti, una din închisorile în care mama sa, Iuliana Preduţ, şi-a executat pedeapsa de 12 ani muncă silnică.
Libertatea Preduţ a rămas în închisoare timp de peste trei luni după care autoritățile comuniste au dus-o într-un orfelinat, de unde a fost luată de tatăl său după căutări îndelungate.”
O expoziție care merită vizitată nu doar pentru a ne cunoațte istoria și a aduce un omagiu demnității celor de ieri ci și pentru a prețui șansa de a trăi în lumea de astăzi.
Nu uita să abonezi la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi
- Cazare de poveste la un castel European – o experienta regala - 17 April , 2024
- Sony FE 16-25mm F2.8 G – noul obiectiv superangular cu zoom - 16 April , 2024
- Minivacanta de 1 Mai si Paste 2024 – recomandari turistice - 15 April , 2024
Of, Doamne! Bieții oameni! Mă bucur, însă, că au găsit un mod atât de special să le onoreze pe câteva dintre femeile (copilele) care au suferit atât de mult pentru convingerile lor.
Trecutul nu trebuie uitat!