Mezinul familiei de aparate foto mirrorless Olympus OM-D, modelul E-M10, lansat prin februarie 2014, a “ajuns” şi la mine pentru un test. Mirrorless-ul Olympus OM-D E-M10 preia de la E-M5 senzorul Micro 4/3 de 16 megapixeli şi vizorul electronic cu o rezoluţie de 1.440.000 puncte, iar de la vârful de gama, E-M1, a luat procesorul de imagine TruPic VII şi le integreaza într-un body mai compact, mai uşor şi mai accesibil ca preţ.
Dacă doriţi să aflaţi cum s-a descurcat în test Olympus E-M10 (desemnat ca Cel mai bun mirrorless entry-level la TIPA 2014), vă rog să citiţi mai departe.
Olympus OM-D E-M10, specificaţii tehnice pe scurt:
•Senzor CMOS Micro 4/3 (17.3x13mm) cu rezoluţie de 16 Megapixeli
•Stabilizare de imagine integrata în senzor, pe 3 axe
•ISO 200-6400 (extins 100-25600)
•Timp de expunere 1/4000 – 60s (Bulb extins) şi compesarea expunerii (EV) +/-5EV
•8 cadre pe secundă (fps)
•Bliţ pop-up integrat şi patină pentru bliţ extern
•Ecran LCD de tip touchscreen, rabatabil vertical
•Vizor electronic, 1440K puncte cu acoperire 100%
•Wi-Fi integrat
•Functii HDR, Timelapse, Expunere multipla, Composite Mode, Panorama assist
Construcţie şi utilizare
Olympus E-M10 are un corp (body) cu elemente de aluminiu, fiind bine finisat, fără scârţâieli şi lufturi, dovedind atenţia producătorului nipon la detalii.
Ca şi dimensiuni se apropie mai mult de talia aparatelor compacte performante (gen Fuji X20) având 119.1 x 82.3 x 45.9 mm şi cântărind 396 g (inclusiv baterie şi card de memorie). Aceste dimensiuni reduse fac “casă bună” cu obiectivul de kit 14-42 f/3.5-5.6 EZ Pancake, în sensul că sistemul aparat-obiectivul retractabil sunt suficient de compacte pentru a încăpea într-un buzunar mai mare, sau de ce nu, într-o poşetă.
Pe de altă parte persoanele cu mâini mai mari s-ar putea să nu fie chiar încântate de această miniaturizare, dar există o soluţie şi pentru ei, respectiv gripul extern ECG-1.
Corpul lui Olympus E-M10 este şi el la rândul lui dotat cu un grip, în partea din faţă, dar respectivul grip nu asigură o priză prea bună; părerea mea este că are mai mult un rol de design. Astfel, este binevenit gripul extern ECG-1. Eu l-am primit la test, dar încă nu l-am văzut pe site-ul magazinului F64, probabil o să fie listat în curând.
Gripul ECG-1 nu are spaţiu pentru un al doilea acumulator, el având doar rolul de a îmbunătăţi ergonomia mirrorless-ului E-M10; dealtfel rol îndeplinit cu succes. În timpul testului eu nu l-am mai demontat de pe Olympus E-M10, gripul extern fiind ingenios conceput de către persoanele desemnate cu designul lui. Adică acest grip ECG-1 are un sistem de montare pe aparatul foto pe bază de plăcuţă, aşa cum se găseşte la unele trepiede/monopiede.
Acest sistem de prindere are rolul de uşura accesul la compartimentul acumulator şi card de memorie.
Vroiam să fac şi un scurt video cu montarea/demontare gripului ECG-1, dar am găsit pe youtube unul “gata făcut” şi nu-mi rămâne decât să vă invit să-l urmăriţi:
Un posibil minus al gripului extern ECG-1, apare în momentul în care folosiţi un trepied/monopied cu plăcuţă; respectiva plăcuţă blochează mecanismul de desprindere al gripului; astfel accesul la acumulator şi/sau card, adica demontarea gripului, se poate face după ce se demontează plăcuţa trepiedului.
Cum spuneam gripul ECG-1 încă nu este listat pe site-ul F64 (sau poate nu l-am văzut eu!), dar părerea mea este că merită cumpărat, deoarece îmbunătăţeşte substanţial ergonomia mirrorless-ului Olympus E-M10. Altfel aparatul foto se simte destul de bine în mână, o contribuţie bună având-o micul grip (thumb grip cum mai este numit) de pe partea din spate.
Olympus OM-D E-M10 nu este lipsit nici de butoanele necesare accesarii majoritătii setărilor principale; astfel nu veţi accesa prea des meniul principal al camerei foto.
În partea de sus găsim butonul pentru declanşare încadrat de două rotiţe folosite pentru schimbarea timpului de expunere (1/4000 – 60s sau 30 minute în mod bulb) sau a diafragmei (în modul Manual ambele pot fi modificate cu cele două rotiţe zimţate) sau pot fi customizate pentru a schimba diverşi parametrii (ISO, compensare expuneri, etc). Unele DSLR-uri, la preţ apropiat, nici nu au cele două butoane control dial!
Vorbind de customizare, sunt prezente şi două butoane Funcţie (Fn), care pot fi programate pentru aceesarea unor parametrii (de exemplu ISO, balans de alb, focus sau focus peaking); unul este situat în partea de sus lângă butoanele deja amintite, iar cel de al doilea pe spatele aparatului, lângă butonul pentru vizualizarea imaginilor înregistrare pe cardul de memorie.
Patru seturi de parametri pot fi salvate în MySet 1 – 4. MySet se salvează şi se activează cu ajutorul meniului.
Întorcându-ne la partea de sus a mirrorless-ului, mai găsim butonul dedicat modului video (dar poate avea şi alte funcţii), aflat în apropierea declanşatorului, iar în extrema stângă se află tradiţionalul buton PSMA care are şi alte moduri (ca de exemplu iAUTO, SCN-scene, ART-filtre artistice, Photo Story-colaje şi un alt mod video).
Meniul aparatului foto poate fi accesat şi cu ajutorul butoanelor din partea din spate.
După cum se vede, meniul lui Olympus E-M10 este tradus şi în limba română (ca şi manual electronic -pdf- inclus pe cd-ul ce se livrează odată cu aparatul foto), iar structura lui mi s-a părut uşor de înţeles şi accesat, deşi este destul de complex, iar pentru unii parametrii trebuie puţin “săpat” prin respectivul meniu. Dar multe din setări le faceţi la prima pornire a aparatului foto, iar pe restul le accesaţi cu ajutorul butoanelor sau chiar al ecranului LCD tactil.
Pe LCD tactil (touchscreen), prin acţiunea butonului OK, este afişat şi un fel de Meniu Rapid (Super panou de comandă este numit de Olympus) de unde schimbaţi o serie întreagă de parametrii (ISO, balans de alb, fotografiere in rafala, setarile blitului incorporat, mod AF, sistem de stabilizare a imagini, etc).
Lui Olympus E-M10 nu-i lipseşte nici patina pentru bliţul extern, dar nici bliţul încorporat, care fiind de tip pop-up este activat cu un buton aflat în stânga vizorului. Bliţul respectiv are un număr director (GN) 8.2 la ISO200, viteză de sincronizare 1/250 sau mai puţin şi pe lângă obişnuitele setări: bliţ automat, bliţ de umplere, sincronizare lentă (prima perdea), manual, etc, are sistemul Olympus wireless RC flash care permite comandarea wireless pe 4 canale a 4 grupuri de bliţuri externe (bliţuri externe cum ar fi Olympus FL-600R sau FL-300R).
Tot la capitolul conexiuni externe, notăm prezenţa portului USB şi HDMI, dar şi absenţa intrării pentru microfon. Desigur nu uit nici de conexiunea wifi. În test eu am folosit o tabletă pc cu Android pentru a controla wireless mirrorless-ul EM10.
Conexiunea s-a realizat uşor şi rapid (are şi o comandă rapidă cu ajutorul căreia te poţi conecta foarte simplu şi repede la dispozitivul mobil, graţie codului QR afişat pe ecranul aparatului foto), a fost destul de constantă în timpul testelor şi mi-a plăcut faptul că aplicaţia descărcată pe tabletă din Google Play oferă posibilitatea controlării tutoror setărilor principale de la OM-D E-M10.
De altfel, OLYMPUS Image Share este primul app întâlnit de mine, care oferă un cotrol atât de vast (timp de expunere, diafragmă, ISO, mod de fotografiere, zoom,etc); practic tableta s-a transformat într-o “telecomandă” complexă (sau inteligentă dacă tot avem smartphone-uri), având în vedere că am putut folosi funcţia Live View şi activa zoom-ul de la obiectivul ataşat camerei foto. Fotografierea în modul Live View a decurs fără probleme.
La funcţia de telecomandă cu ajutorul acelui Olympus app puteţi transfera pozele de pe cardul de memorie al aparatului foto în memoria tabletei/smartphone-ului cu Android sau iOS unde le puteţi edita, partaja cu prietenii sau mai puteţi folosi funcţia de geotagging, care foloseşte gps-ul tabletei/smartphone-ului.
Olympus OM-D E-M10 are un vizor electronic cu o rezoluţie de 1440K (1.440.000 de puncte), cu acoperire 100% a cadrului şi are un factor de mărire de 1.15x. Are atât un senzor pentru comutarea automată a imaginii către LCD, cât şi un buton care poate face acelaşi lucru. Nu lipseşte nici butonul pentru reglarea dioptriilor (-4 +2).
În vizor sunt afisate diferite setări ale mirrorless-ului, puteţi selecta chiar cel mai bun raport de aspect pentru imagine, precum şi previzualiza imaginile fără a lua ochii de la vizorul electronic şi în plus este dotat cu tehnologia Adaptive Brightness Control, care poate mări automat luminozitatea vizorului atunci când este cazul. Imaginile afişate de vizor sunt plăcute, dar nu mi s-a părut că impresionează, poate şi din cauza faptului că am văzut la alte aparate foto pe care le-am testat imagini mai saturate afişate de vizor. Oricum prezenţa vizorului este bine venită, fiind un plus al acestui E-M10.
Olympus E-M10 vine cu ecran LCD rabatabil pe două direcţii, are un format 3:2 şi este sensibil la atingere (tactil sau touchscreen mai este numit). Astfel cei familiarizaţi cu smartphone-urile se vor simţi în largul lor cu funcţia de declanşare prin apăsare direct pe ecran, iar accesul la principalele setări ale mirrorless-ului este mai uşor de realizat, direct de pe ecran. Ecranul tactil poate fi activat/dezactivat din meniu.
LCD-ul are o diagonală de 7,5 cm (3 inch), o rezoluţie de 1037k puncte, poate afişa numeroase informaţii şi asigură imagini clare. Este rabatabil doar vertical, între 90 şi 30 grade.
În principiu mirrorless-ul Olympus E-M1 are o bună ergonomie, care poate fi îmbunătăţită cu acel grip extern, iar dupa perioada de acomodare am reuşit să schimb majoritatea setarilor fără să iau aparatul foto de la ochi; vizorul (care mai poate afişat aşa numitul super control panel) şi amplasare butoanelor ajutând mult în acest sens, iar când a trebuit să accesez meniul principal, am găsit destul de repede parametrii pe care doream să-i schimb. Deşi nu pot spune că sunt un fan al lcd-urilor tactile (touchscreen) totuşi recunosc că în anumite situaţii a fost mult mai comod/rapid să mă folosesc de această dotare a lui Olympus OM-D E-M10.
Altă facilitate importantă pentru fotografii mai avansaţi este Multi Function. În mod implicit butonul Multi Function este Fn2, dar funcţia poate fi atribuită şi Fn1 sau butonului Rec. După ce ai apăsat butonul poţi accesa cinci funcţii: highlight & shadow, color creator, ISO/balansul de alb, zoom şi aspectul imaginii (aspect ratio).
Calitatea imaginilor, ISO şi sistemul autofocus
Vă (re)amintesc faptul că mirrorless-ul Olympus OM-D E-M10 foloseşte un senzor de tip 4/3, Live MOS (CMOS). Acest senzor este mai mare decât senzorul întâlnit la un aparat foto compact performant (că tot am amintit de Fuji X20 uitaţi aici o comparaţie între senzorii celor două aparate foto), dar este mai mic decât senzorii întâlniţi la alte aparate foto mirrorless (de exemplu Sony A6000 sau Fuji X-E1 pe care le-am testat şi eu aici şi aici) şi bineînţeles este mai mic decât senzorul unui dslr apropiat ca preţ (de exemplu Nikon D5300, iar testul pentru D5300 este aici).
Cum spuneam şi pe la începutul postului, Olympus M-D E-M10 are acelaşi senzor folosit şi la “fratele mai mare” OM-D E-M5 şi are o rezoluţie de 16 MP. Procesorul de imagine este mai nou, TruePic VII, fiind preluat de la vârful de gamă E-M1.
Calitatea imaginilor este bună, din punctul meu de vedere, până la ISO 1600, inclusiv. Peste ISO 1600 şi până la ISO 3200 zgomotul de imagine devine mai vizibil, dar pentru vizualizare pe monitor pot fi utilizate respectivele poze, iar peste ISO 6400 zgomotul de imagine devine destul de pronunţat.
Mai multe imagini pentru testul ISO, la rezoluţia originală, pot fi văzute aici
Întâmplarea face ca în perioada testării mirrorless-ului E-M10, am avut la dispoziţie, pentru un alt test, imprimanta foto A3+ Epson ITS L1800. Astfel am printat A4 color diverse imagini la diferite valori ISO, iar cele mai plăcute, din punctul meu de vedere, sunt cele cu valori de până la ISO 1600 inclusiv. La cele cu valori de până la ISO 3200 inclusiv aş acorda calificativul acceptabil, iar printurile A4 ale pozelor cu valori ISO mai mari de 3200 nu mi s-au părut mie acceptabile din punct de vedere fotografic; poate doar ca şi print cu caracter documentar, sau într-o situaţie de urgenţă pot fi folosite.
Bineînţeles calitatea imaginilor este influenţată şi de scena fotografiată, condiţiile de lumină ca să fim mai precisi, au un rol important.
Olympus E-M10 are şi nişte setări pentru reducerea zgomotului de imagine, dar pentru test, în majoritatea cazurilor am dezactivat acel Noise Reduction şi cu toate acestea am rămas cu impresia că totuşi E-M10 foloseşte un altgoritm pentru reducere zgomotului de imagine, care mi s-a părut mie că dă rezultate diferite (în unele situaţii la ISO 3200 zgomotul de imagine nu era aşa vizibil).
Noise reduction standard:
Desigur acestea sunt doar nişte păreri personale, fiecare dintre noi având alte aşteptări sau pretenţii de la un aparat de fotografiat. În multe cazuri am folosit şi funcţia Auto ISO, care nu s-a “sfiit” să ridice ISO până la limita setată de mine în meniu.
Fotografii amatori au motive de bucurie, Olympus OM-D E-M10 le pune la dispoziţie nu mai puţin de 20 scene, precum Sunet, Fisheye, Wideangle, Night Multi Shot.
Singura observaţie este legată de Panorama Asist: Olympus E-M10 nu realizează automat imaginea panoramică, ci imaginile obţinute în modul Panorama Asist trebuie descărcate în calculator şi cu programul Olympus Viewer veţi realiza imaginea panoramică.
Art filters (filtre artistice, ca de exemplu Dramatic Tone, Miniatura, Sepia, Cross Proces, Hi/Low Key, Poster sau Soft Focus) sunt în numar de 12 şi cel mai mult mi-a plăcut că există opţiunea ART Bracketing, care permite, printr-o simplă apăsare a butonului declanşator, fotografierea scenei cu toate cele 12 filtre artistice. Salvarea lor pe cardul de memorie durează 1-2 secunde; oricum mult mai puţin decât dacă luaţi pe rând fiecare filtru în parte şi în plus puteţi decide mai tirziu, după descărcarea pe calculator, care poză vă place mai mult.
cross process:
dramatic tone:
gentle sepia:
grainy film:
key line:
pale color:
pin hole:
pop art:
soft focus:
watercolor:
Este prezent şi un mod Photo Story, adică puteţi realiza colaje.
Pentru imaginile JPEG puteti seta spaţiul de culoare sRGB sau AdobeRGB, dar şi alţi parametri, ca de exemplu contrast, claritate (sharpness), saturaţia culorii, filtru alb-negru, ton imagine, sau puteţi alege niste preseturi, ca de exemplu i-Enhance, Vivid, Natural, Muted, Portrait, Monotone, Custom, e-Portrait, Color Creator.
natural:
vivid:
custom:
La imaginile RAW (ORF) puteţi seta parametrii amintiţi şi cu ajutorul diferitelor programe de prelucrare, inclusiv cel livrat împreună cu E-M10.
Altă funcţie utilă este HDR realizat direct de camera foto.
La Olympus OM-D E-M10 sunt două tipuri de fotografii HDR, prima cu un efect mai puţin pronuntat, iar a două (HDR2) are un efect mai puternic pronunţat.
În modul HDR sunt realizate patru fotografii cu expuneri diferite care apoi sunt combinate într-o singură imagine JPEG. Pentru un control mai avansat puteţi folosii şi HDR Bracketing (pot fi setate numărul de cadre şi compensarea expunerii 2 sau 3EV).
La Olympus OM-D E-M10 am văzut că se poate obţine o imagine HDR şi dintr-o singură poză în format RAW (ORF). Apropo de formatul RAW, pe cd-ul livrat împreună cu aparatul foto, veţi găsi şi programul Olympus Viewer 3, care are şi un convertor orf-jpeg; eu nu am avut timp să-l testez, dar merită să-l încercaţi.
Dacă doriţi puteţi face Bracketing şi pentru ISO, bliţ, balans de alb dar şi pentru expunere (AE bracketing).
Condiţiile meteo nefavorabile nu mi-au permis să testez opţiunile Live Composite şi Time Lapse.
Din câte am înţeles LIVECOMP este un timp de expunere lung; în acest mod fotografiile sunt suprapuse şi formează o singură imagine. Expunerea scenei poate dura până la 3 ore! Cred că este evident că este nevoie de un trepied pentru acest tip de fotografiere (ca de exemplu acest Giottos YTL9254).
Imaginile compuse intermediare sunt afişate pe ecranul aparatului foto. În modul Live Composite se poate seta diafragma şi poate fi ales un filtru artistic. La fel ca la HDR poţi alege formatul RAW (ORF), nu numai JPEG.
Olympus E-M10 poate înregistra imaginile în format JPEG (diverse niveluri de compresie şi formate 4:3 sau 3:2, 1:1, 16:9) sau RAW (ORF în cazul Olympus), sau JPEG+Raw.
Un alt element care trebuie menţionat este sistemul de focalizare. Olympus E-M10 are un sistem autofocus, detecţie de contrast (contrast-detect AF), foarte rapid şi precis. Cele 81 de puncte de focalizare acoperă bine cadrul şi puteti alege să folosiţi un grup de puncte, toate punctele sau doar un singur punct (în acest ultim caz puteţi alege chiar şi dimensiune punctului de focalizare, opţiune utilă celor pasionaţi de macro fotografie).
O funcţie interesantă pentru începători şi nu numai este prioritizarea focusului pe faţa şi chiar pe ochii subiectului. Funcţionează foarte bine aceasta setare şi o să fie utilă în cazul fotografiei portret; nu prea este utilă atunci când în cadru sunt mai multe persoane aflate la distanţe diferite (de exemplu la fotografia de strada), deoarece uneori sistemul mai focalizează pe persoanele pe care nu dorim noi.
Ca moduri de focalizare (AF Mode) sunt prezente focalizare unică (S-AF), focalizare continuă (C-AF), focalizare continuă cu urmărire (C-AF+TR), o combinaţie între focalizarea unică şi focalizarea manuală (S-AF+MF) şi focalizare manuală (MF).
Puteţi focaliza manual destul de bine, deoarece Olympus E-M10 vă pune la dispoziţie Focus Peaking şi zoom de până la 14x pe o porţiune a cadrului pentru a verifica focalizare.
Olympus OM-D E-M10 are stabilizare optică inclusă, la nivel de senzor şi este pe trei axe. În practică acest sistem de stabilizare oferă un avantaj de până la 2 trepte de expunere la fotografierea din mână, fără trepied.
OIS activat:
OIS dezactivat:
Ca fapt divers celelate două aparate foto din gama, respectiv Olympus E-M5 şi E-M1, au un sistem de stabilizare pe cinci axe, dar şi preţul lor este pe măsură.
Eu cred că în majoritatea situaţiilor şi sistemul de stabilizare pe 3 axe este suficient, în plus el funcţionează şi în timpul filmării.
Dacă obiectivul montat pe E-M10 nu oferă zoom-ul dorit puteţi apela la opţiunea zoom digital (teleconvertor digital) 2x, care oferă rezultate acceptabile, mai ales când sunt condiţii de lumină mai bune.
Câteva cuvinte despre obiectivul Olympus 14-42mm EZ Pancake
Olympus OM-D E-M10 se poate cumpăra împreună cu obiectivul 14-42mm EZ Pancake. Acest M.Zuiko Digital 14 – 42mm (28 – 84 mm echiv., datorită factorului de crop 2x) cu o diafragmă maximă între F3,5 – F5,6 şi una minimă de F22, se retrage parţial când aparatul foto este închis, astfel sistemul aparat-obiectiv devine destul de compact. Obiectivul cântăreşte doar 93g, iar când este retras măsoară doar 22.5mm şi aproximativ 61mm când este extins.
La baza obiectivului sunt două inele: unul pentru zoom şi unul pentru focus. Inelul pentru zoom se roteşte invers decât sunt eu învăţat şi în afară de asta există o scurtă întârziere de la acţionarea sa.
Pentru filmare este chiar util acest obiectiv, mai ales că zoom-ul poate fi setat să se mişte şi mai încet, pentru a face tranziţii line ţn timpul filmării şi este foarte silenţios. S-ar putea ca alte persoane să găsească că este cam lent acest 14-42mm EZ Pancake, dar eu m-am obişnuit cu el şi în plus există şi obiectivul cu zoom mecanic Olympus M.Zuiko Digital 14-42 mm 1:3.5-5.6 II R
Olympus 14-42mm EZ Pancake, pentru un obiectiv de kit, oferă performanţe şi o calitate decentă a imaginilor. Aberaţiile cromatice sunt bine controlate şi nu prea se văd în fotografii; distorsiunile nu deranjează nici ele prea tare, încadrându-se în limitele normale pentru un astfel de zoom.
Focalizarea este internă, iar lentila frontală nu se roteşte în timpul focalizării, astfel pot fi utilizate cu uşurinţă filtre de polarizare circulară sau ND variabil. Distanţa minimă de focalizare este de 25cm.
Pentru test am mai primit de la F64 şi Olympus Macro Converter MCON-P02, care practic este o lentilă, sau mai este numit filtru şi poate fi utilă celor interesaţi de close-up photography.
Acest macro converter MCON-P02 avea şi un inel adaptor pentru filetul de 37mm al obiectivului 14-42mm EZ Pancake.
Şi câteva imagini realizate cu Olympus Macro Converter MCON-P02 ataşat la 14-42mm EZ Pancake:
Alte poze realizate cu Olympus Macro Converter MCON-P02 ataşat obiectivului 14-42mm EZ Pancake pot fi văzute aici
Oferta de obiective pentru mirrorless-ul Olympus E-M10 este destul de variată şi poţi cumpăra, în afara obiectivelor Olympus, pe cele cu montură micro 4/3 de la Panasonic sau Sigma.
Toate pozele realizate cu Olympus E-M10 pot fi văzute la Galeria foto (acele câteva sute de poze nu sunt prelucrate, pe unele le-am cropuit şi majoritatea sunt micşorate la 2000px pe latura mare).
Modul video la Olympus OM-D E-M10
Asemănător multora din aparatele foto actuale şi Olympus OM-D E-M10 poate filma Full HD 1080p (1920 x 1080), 16:9, în format MPEG4 (H.264) cu sunet stereo, cu menţiunea că filmează doar la 30fps.
Există un buton dedicat activării filmarii dar, suplimentar, este prezent şi un mod video dedicat. În timpul filmării se pot folosii filtrele artistice:
şi se poate fotografia fără a întrerupe filmare. Rezoluţia fotografiilor realizate în timpul filmări este 3200×1800 şi sunt în formatul 16:9.
Înainte de activarea filmări se poate folosii şi acel teleconverter digital (zoom digital 2x) dar calitatea video este mai scăzută.
În timpul filmării focalizare este continuă, sau simplă şi se poate focaliza şi manual (cum am menţionat anterior este prezentă funcţia Focus Peaking, dar nu este disponibilă şi în timpul filmări, ci doar înainte să înceapă filmarea). Viteza de focalizare a fost destul de bună în majoritatea cazurilor.
La Olympus E-M10 nu se poate conecta un microfon extern, în schimb puteţi regla, înainte de filmare, sensibilitatea microfonului intern şi puteţi activa şi filtrul pentru reducerea zgomotului produs de vânt.
În principiu eu am fost mulţumit de calitatea filmărilor obţinute cu Olympus E-M10 şi obiectivul 14-42 f/3.5-5.6 EZ Pancake, mai ales având în vedere că de cele mai multe ori am filmat în condiţii dificile de lumină.
Danza de los machetes (dansul macetelor):
Danza de la pluma (dansul penelor):
Pisicuta jucausa, de la HalloWinner Cat Show 2014:
Olympus OM-D E-M10 este alimentat de un acumulator Li-Ion de 1150MhA, BLS-5, care conform standardului CIPA asigură până la 320 de cadre. În timpul testelor autonomia obţinută a fost de până la 790 de poze, sau 700 de poze şi aproximativ 5 minute de filmare.
Imaginile sunt salvate pe carduri de memorie SD, SDHC, SDXC, UHS-I şi Olympus E-M10 este compatibil cu Card Eye-Fi. Pentru test eu am folosit un card SanDisk Ultra SDHC 16GB şi nu am avut probleme nici la fotografiere în rafală nici la filmare (pentru mai multa siguranţă vă recomand şi varianta mai nouă Sandisk Extreme SDHC 16GB 45MB/s HD Video SDSDX-016G-X46).
Încărcarea acumulatorului se face cu ajutorul unui încărcător, livrat împreună cu aparatul foto, iar încărcarea unui acumulator complet descărcat dureaza aproximativ 3 ore.
Preţ
La data publicării acestui test, Olympus OM-D E-M10 kit cu 14-42mm EZ Pancake, negru sau argintiu costa 3.799 lei. Pentru preţ actualizat şi/sau promoţii verificaţi această pagină .
Concluzii
Olympus OM-D E-M10 este un mirrorless care merită a fi luat în calcul dacă doriţi să treceţi de la un aparat foto compact sau chiar de la seria Pen, realizată tot de Olympus, la un aparat de fotografiat mai performant. Olympus OM-D E-M10 se adresează atât fotografilor începători, cât si celor mai avansaţi.
Mirrorless-ul E-M10 oferă o bună ergonomie, are numeroase butoane, dublate de foarte multe facilităţi; chiar este nevoie de timp pentru a le explora pe toate şi a le alege pe cele care dau rezultatele dorite.
Cum spuneam butoanele pot fi personalizate în funcţie de preferinţele personale, iar controlul mirrorless-ul este facil, mai ales după perioada de acomodare (s-ar putea să-ţi ia ceva timp până să înveţi tot sistemul de control şi să alegi short-cut-urile cele mai convenabile).
Olympus OM-D E-M10 face concurenţă serioasă oricărui DSLR entry level prin performaţele oferite: sistem autofocus cu detecţie a contrastului îmbunătăţit, care impresionează prin viteza şi acurateţea focalizării; până la 8 cadre pe secunda (cu blocarea focalizarii la primul cadru, iar dacă vreţi să folosiţi şi autofocusul în timpul fotografierii în rafală vă recomand să folosiţi cadenţa de 3,5 cadre pe secundă); un vizor electronic care se vede bine şi are o bună rată de refresh; LCD-ul de 3 inch rabatabil pe două direcţii este şi tactil; patină pentru blit extern plus posibilitatea de a declanşa wireless alte bliţuri externe.
Datorită dimensiunii şi greutăţii reduse, Olympus E-M10 poate fi şi o bună alternativă pentru posesorii dslr-urilor mari şi grele.
Pentru a menţine un preţ de achiziţie mai accesibil, Olympus OM-D E-M10 nu are stabilizare pe 5 axe şi nici corp etanşeizat împotriva stropilor de apă, prafului, etc, dar aceste două aspecte pot fi bile negre, doar în funcţie de situaţie (la o adică folosiţi un trepied sau aşezaţi/sprijiniţi aparatul pe/de ceva şi se poate cumpăra o carcasa subacvatică pentru situaţiile serioase, iar pentru cele mai lejere şi o cască de duş sau chiar o pungă de plastic poate fi utilă pentru protecţia faţă de stropii de apă).
Conectarea la smartphone/tableta este simplă şi rapidă, iar app-ul dedicat oferă control total de pe respectivele dispozitive mobile. În plus aplicaţia Olympus Image Share importă pe telefon imaginile realizate cu E-M10 şi puteţi să le împărtăşiţi cu familia şi prietenii prin reţeaua preferată de socializare. Să nu uităm nici funcţia geotagging sau modul Time Lapse.
Recomand acest Olympus E-M10 pentru fotografii de orice fel, pe stradă, in vacanţă, de familie, fotoreportaje, etc.
Ce mi-a plăcut mie la Olympus OM-D E-M10:
+ focalizarea rapidă şi precisă, inclusiv în condiţii de lumină scăzută (chiar cu obiectivul de kit 14-42mm EZ Pancake)
+ construcţia solidă şi o bună amplasare a butoanelor (4 butoane pot fi customizate, iar ergonomia poate fi îmbunătăţită considerabil cu ajutorul gripului extern ECG-1)
+ patina pentru bliţ extern şi posibilitatea de a controla wirless alte bliţuri externe
+ funcţia Focus Peaking şi zoom pe imaginea afişată în Live View
+ conexiunea wifi uşor de configurat şi de folosit, care permite controlul total a camerei foto cu ajutorul unui smartphone sau tablete
+ set variat de filtre, efecte şi posibilitatea de a seta diferiţi parametrii la pozele jpeg (contrast, sharpness, etc)
+ ecran LCD de tip touchscreen
+ funcţia HDR, Timelapse, ART bracketing
+ vizorul electronic
+ stabilizare optică pe 3 axe la nivel de senzor
+ dimensiuni şi greutate reduse
+ calitatea bună a imaginii până la ISO 1600 inclusiv şi o bună latitudine dinamică (dynamic range) pentru un senzor Micro Four Thirds (4/3)
Ce nu mi-a plăcut mie la Olympus OM-D E-M10:
– lipsa funcţiei de realizare automată a imaginilor panoramice
– la fotografia de interior auto white balance are tendinţa de furniza imagini cu tonuri mai calde
– LCD-ul este rabatabil doar pe două directii, iar amatorii de selfie (autoportret) vor fi şi mai dezămăgiţi deoarece ecranul nu ajunge în poziţia utilă realizării autoportretelor
– nu are conexiune pentru microfon extern, iar nivelul de sensibilitate a microfonului intern nu este afişat în timpul filmări
– pentru fotografiere în cadenţă cu focalizare continuuă trebuie să reduceţi de la 8fps la 3,5fps
– chiar dacă mai creştea preţul era de preferat un sistem de stabilizare pe 5 axe
– cureau de umăr, acel neckstrap, este cam incomodă
Nu uita să abonezi la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi
- Cazare de poveste la un castel European – o experienta regala - 17 April , 2024
- Sony FE 16-25mm F2.8 G – noul obiectiv superangular cu zoom - 16 April , 2024
- Minivacanta de 1 Mai si Paste 2024 – recomandari turistice - 15 April , 2024
5 thoughts on “Test cu Olympus OM-D E-M10, obiectivul 14-42 f/3.5-5.6 EZ Pancake, filtru Macro MCON-P02 si gripul ECG-1”