Dervişi rotitori, muzică sufi, ieniceri şi fanfara militară otomană au fost câteva dintre “ingredientele” celei de-a cincea ediţii a Festivalului Turcesc desfăşurat de vineri, 20 mai, până duminică 22 mai 2016, în Parcul Titan (IOR) din Bucureşti.
Artişti special veniţi din Turcia au prezentat publicului diferite secrete ale artelor orientale în cadrul unor ateliere de scriere caligrafică specific otomană sau ebru – arta picturii pe apă, urmată de marmorarea hârtiei.
Ebru este o pictografie pe apă. Apa în care se fac aceste picturi este specială, fiind făcută din lichidul care se scoate din burta unui animal. Acest lichid se pune în apă, după care se pun nişte picături de diverse culori. Acestea sunt întinse apoi cu pensule speciale, confecţionate din păr de cal. La final, pe această pictură se pune o foaie marmorată care se trage uşor afară. Pe aceste foi vor rămâne nişte picturi unice, care ţin sute de ani fără să se strice.
Pe aleile parcului IOR, în peste 60 de standuri au fost prezente de la costume şi ţesături tradiţionale până la meşteşuguri specifice otomane sau mâncăruri şi dulciuri turceşti. Desigur printre cele mai vizitate standuri au fost cele cu specialităţi culinare turceşti. De aici,vizitatorii au putut achiziţiona balik ekmek – peşte la grătar servit în pâine, kofte – chiftele din carte de vită şi oaie, gozleme – o lipie subţire făcută la foc puternic şi umplută cu brânză, sarmale cu carne de vită, dovlecei, vinete şi ardei umpluţi, şi musaka.
Nu a lipsit nici baklavale simple sau cu fistic, ciocolată ori vişine, la sutlac – budincă de orez cu lapte, asure – un dulce compus din şapte ingrediente, halva, revani – plăcintă făcută din griş şi îmbibată cu sirop, kunefe – desert făcut din tăiţei foarte fini, cu brânză înăuntru, kadayifi şi binecunoscutul rahat turcesc cu diferite arome.
Eu am fost la festivalul Turcesc duminică şi fiind o zi frumoasă, zona de la statuia ecvestra Calul Titanilor până jos unde este scena permanentă era plină de vizitatori. În aceste condiţii nu a fost o surpriză cozile de la tarabe, dar în principiu se înainta destul de bine; uneori se mai iscau discuţii din cauza celor care se băgău în faţă. La o coadă am stat în jur de 20 minute.
La unele tarabe se plătea cu jetoase cumpărate de la cele două caserii ale festivalului; parcă nu am văzut preţurile afişate chiar la toate tarabele. Nu am stat până la final (care a avut loc la ora 20), dar totuşi eu m-am simţit bine la acest festival.
Atmosfera a fost întreţinută de Fanfara Militară “Mehter”. Cei 35 de membri ai acesteia au cucerit publicul nu doar prin muzică, ci şi prin costumele tradiţionale spectaculoase. Înainte de a urca pe scena amenajată pe malul lacului Titan, aceştia au defilat pe aleile parcului Alexandru Ioan Cuza (aceasta este denumirea oficială a parcului) însoţiţi de doi ieniceri echipaţi în costum de luptă din zale, înarmaţi cu iatagane şi pistoale.
Fragmente din programul fanfarei militare otomană Mehter:
Dansul mistic al Dervişilor rotitori:
Poetul persan Mevlana este întemeietorul ordinului dervişilor. Costumul dervişului este plin de semnificaţii: pălăria înaltă şi conică reprezintă mormântul egoului, cămaşa albă cu poale largi ce se roteşte armonios în timpul dansului semnifică giulgiul egoului iar mantia neagră ce este abandonată înainte de începerea rotirii reprezintă părăsirea mormântului şi renaşterea spiritului în adevăr.
Poziţia dervişului nu este nici ea întâmplătoare – mâna dreaptă este întinsă spre cer, cu palma ridicată pentru a primi binecuvântarea cerească, iar cea stângă coboară spre pământ pentru a trimite mai departe binecuvântarea cerească.
Dansul “Marea Neagră”:
Fetele membre ale ansamblului IFLC:
Festivalul Turcesc a animat parcul Titan si prin activităţi dedicate copiilor: face painting, modelaj de baloane, spectacole şi concerte.
Am vazut şi un concurs de mâncat baclavale; la tragerea la sorţi au fost destul de multe fete, dar în final podiumul a fost ocupat tot de baieţi 🙂
Conform organizatorilor, rolul Festivalului Turcesc este de intensificare a relaţiilor de prietenie dintre România şi Turcia. Accesul a fost gratuit.
Nu uita să abonezi la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi
Multumesc! Mi-ai facut ziua (“You made my day”), cum spun englezoii! Superbe fotografii si o unda de regret ca nu am fost si eu acolo, având în vedere peregrinarile mele (multe) prin Turcia.
INtr-adevar a fost un eveniment interesant si sper ca vor urma multe alte editii!