Una din tradițiile românești de primăvară este mărțișorul agățat în pom. Primăvara aceasta am avut ocazia să fotografiez câteva mărțișoare legate prin pomii din București.
Astăzi, una din tradiţiile care au reuşit să se păstreze cu succes chiar şi în mediul urban, o reprezintă obiceiul de a lega aţa roşie împletită cu aţa albă, de creanga unui copac înflorit, după ce a fost purtată la mână întreaga lună martie.
Câte zone geografice, atâtea poveşti în jurul tradiţiei mărţişorului, o moştenire românească veche care îşi are originea în credinţele şi practicile agrare.
Astfel în multe zone din ţară, Mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor (1-9 martie) sau până la Florii, în Dobrogea Mărțișorul este purtat până la venirea berzelor, în alte zone este purtat până la finalul lunii Martie; atunci Mărţişorul se scoate şi se agaţă de crengile unui pom roditor.
Simbolul primăverii pe care l-au primit în prima zi a lunii martie trebuie redat naturii pentru ca să avem noroc tot timpul anului.
Mărţişorul este o sărbătoare tradiţională care anunţă venirea primăverii şi constă într-o serie de ritualuri care promit belşug, noroc şi prosperitate, până la finalul anului.
Mărţişorul este sărbătorit în fiecare an, în prima săptămână din luna martie, fiind celebrată prin oferirea mărţişoarelor, florilor de primăvară, dar şi a brăţărilor împletite din aţă roşie şi albă.
La origini, mărţişorul a fost conceput ca o amuletă legată cu un şnur împletit din două fire-unul alb (simbolizând divinitatea, sănătatea, puritatea sufletească şi împlinirea) şi unul roşu (ca simbol al dragostei pentru frumuseţile eterne ale vieţii : prietenia, fidelitatea şi onoarea).
Vă recomand să vedeți: Domnilor, nu uitati cum se obtin pozele bune!
În trecut, fetele obişnuiau să poarte mărţişorul la gât, pentru a nu fi arse de soarele puternic al anotimpului cald, iar purtătoarea acestui talisman obişnuiau să fredoneze “Cine poartă mărţişoare / Nu va fi ferit de soare”.
Poetul George Coşbuc spunea despre mărțișor:
„Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţire de suflet. Ţăranii le pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie”
Din câte am aflat tradiții de mărțișor pot fi întâlnite în Bulgaria, Macedonia, Serbia și Albania.
Nu uita să abonezi la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi
